Memories

Tot ce-mi doresc este sa trec de aceea poarta urata, veche,plina de amintiri care-mi controleaza mintea, care-mi fac corpul sa vibreze la cea mai mica adiere.Vreau sa ajung dincolo de ea,sa ajung la umbra acelui copac din mijlocul padurii,unde razele soarelui trec ca niste sageti ascutite printre crengi si-mi lumineaza sufletul,sfasiat de o iubire interzisa,de atatea dorinte neimplinite.Dar trebuie sa ma grabesc pentru ca nu vreau sa ma prinda ploaia...si alerg,alerg printre amintiri ,pot sa le vad cum trec pe langa mine.Incep sa incetinesc si ma uit atenta la una din ele,una care si-a pus amprenta pe inima,analizez fiecare miscare,aud pana si bataile inimii.Deodata cad pe genunchi si exact atunci incepe sa ploua,cu picaturi reci si inghetate.Ma mai uit odata la aceea amintire si devin coplesita de regrete ,era un sentiment prin care nu treci tot timpul.Intai ploaia, apoi ochii plini de lacrimi,iar apoi vantul care parea ca vrea sa ia cu el toate frunzele colorate,in culori de primavara-vara.Parea o scena,parca rupta dintr-o pagina de poveste.Incet,cu pasi increzatori,incep sa alerg catre copacul acela.Vroiam sa ajung cat mai repede,vroiam sa scap din acel loc intunecat si trist si de acel aer sufocant.Eram prinsa intr-un labirint,dar de a carei iesire eram foarte aproape.Imi simteam picioarele arzand,iar inima vroia parca sa iasa.Deodata incep sa vad acel loc minunat,aceea oaza de bucurie.Am vazut copacul!!Era asa frumos,d-abia imflorise,plin de frunze multicolore,era ca o aparatoare impotriva soarelui.Ma rezem de el ca sa ma odihnesc si imi indrept privirea catre nori...Ma uit in gol..